Uretrocistoscopia reprezintă explorarea endoscopică a uretrei și vezicii urinare, deci a etajului inferior al aparatului urinar. Pentru aceasta este utilizat un endoscop numit uretrocistoscop, cu diametru redus, care proiectează pe un monitor imagini HD din interiorul uretrei și vezicii urinare. Beneficiile sunt uriașe, permițând identificarea unor eventuale leziuni de la acest nivel, unele dintre ele încă de dimensiuni reduse, care nu sunt încă  vizibile ecografic sau la tomografia computerizată.

Una din indicațiile principale ale uretrocistoscopiei o reprezintă hematuria (prezența sângelui în urină). Aceasta poate fi:

• macroscopică, in cazul in care cantitatea este suficient de mare încât să fie vizibilă cu ochiul liber, sau
• microscopică, evidențiată prin sumar de urină.

Indiferent de tipul hematuriei, aceasta reprezintă un semnal major de alarmă, care trebuie investigat de urgență deoarece poate indica prezența unor afecțiuni grave precum tumorile vezicale, tumorile de cale urinară superioară etc. In aceste circumstanțe uretrocistoscopia se alătură unei explorări imagistice a aparatului urinar pentru precizarea cauzei sângerării. O altă indicație a cistoscopiei o reprezintă identificarea naturii unor formațiuni intravezicale evidențiate prin ecografie, tomografie computerizată sau RMN.

Mai mult decât atât, după tratamentul endoscopic al unei tumori vezicale, urmărirea periodică include, în mod corect, şi o serie de cistoscopii, frecvenţa acestora scăzând pe măsură ce ne îndepărtăm de momentul intervenţiei. Citologia urinara poate fi asociată ca metodă de urmărire, în special la pacienții cu tumori cu risc înalt. Ghidul Asociației Europene de Urologie recomandă pentru pacienții cu tumori vezicale cu risc redus o cistoscopie la 3 luni, următoarea la 9 luni și apoi cistoscopii anuale până la cinci ani de la intervenție. Pacienții cu tumori vezicale cu risc înalt vor fi urmărite prin cistoscopie și citologie la 3 luni în primii 2 ani, la 6 luni până la 5 ani și apoi anual. La pacienții cu tumori cu risc intermediar, frecvența cistoscopiilor va fi individualizată, între cele două scheme descrise anterior.

În mod similar, pacienţii operaţi pentru tumori uroteliale de cale urinară superioară necesită şi ei în cursul urmăririi postoperatorii explorări cistoscopice.

Pacienții tineri cu simptomatologie de aparat urinar inferior, care au suferit în trecut traumatisme perineale sau cei cu prostatite recidivante, la care se suspectează o strictură de uretră, pot beneficia și ei de uretrocistoscopie pentru confirmarea sau infirmarea diagnosticului. Se evită astfel uretrografia retrogradă, care ar presupune expunerea directă a organelor genitale la raze X, cu un potențial impact negativ asupra fertilității.

De asemenea, diferite tumori uterine, rectale, colonice pot invada vezica urinară. Aceste invazii locale pot fi de asemenea descrise prin cistoscopie, influențând în mod direct strategia de tratament.