Educația sexuală, pubertatea, unele noțiuni de educație sanitară sunt frecvent subiecte incomode (chiar tabu) în discuțiile în familie sau în societate. Lipsa de comunicare, face ca aceste informații să fie obținute de către adolescenți din surse îndoielnice, obiceiurile incorecte sau ideile preconcepute asimilate în această perioadă de dezvoltare personală parazitând frecvent tot restul vieții persoanei respective.
În cadrul proiectelor de voluntariat derulate de Gema Clinic în serviciul comunității, Dr. Răzvan Mulțescu a fost invitat de către un reputat liceu Bucureștean la o întâlnire cu elevii claselor a X-a pentru a discuta noțiuni de igienă, educație sexuală și sanitară.
Credem că este utilă prezentarea aici a noțiunilor ce vor fi discutate, pentru bărbații de toate vârstele.
Pubertatea
Pubertatea este caracterizată de un ansamblu de modificări fizice în cursul tranziției de la corpul de copil la corpul de adult, capabil de reproducere sexuală. Ea se suprapune, cel puțin parțial peste perioada de adolescență.
Pubertatea este un moment de dezvoltare personală, în care sunt experimentate noi senzații și sentimente. În același timp poate fi un moment dificil, în care adolescentul se confruntă cu modificări fizice (acnee, miros corporal) și psihologice – ceea ce este numit plastic un “rollercoaster emoțional”, care poate include schimbări bruște de dispoziție, stimă de sine scăzută, agresiune sau depresie. Toate acestea pot fi generate de modificările hormonale nou instalate dar și de comportamentul celor din jur și felul în care aceștia interacționează sau se poziționează în raport cu adolescentul. La fete pubertatea are loc uzual la 10-15 ani, în timp ce la băieți, ea are loc în perioada 12-16 ani.
| Stadiu | Pilozitatea pubiana | Penis | Testicule |
|---|---|---|---|
| 1 | Absentă | Preadolescent | Preadolescent |
| 2 | Rar, lung, ușor pigmentat, | Mică creștere | Mărite, scrot de culoare roz, textura modificata |
| 3 | Închidere la culoare, începe să se încrețească, cantitate mică | Lungimea mai mare | Creștere în dimensiune |
| 4 | Fir gros, creț, abundent dar în cantitate mai mică decât la adult | Lungimea mai mare, creștere în grosime, accentuarea glandului | Creștere în dimensiune, închidere la culoare a scrotului |
| 5 | Fir gros, distribuție caracteristică de adult, răspândit spre coapse – aspectul adult | Aspect adult | Aspect adult |
| Stadiu | Pilozitatea pubiană | Sânii |
|---|---|---|
| 1 | Preadolescent | Preadolescent |
| 2 | Rar, ușor pigmentat, drept, pe marginea medială a labiilor | Glanda mamara și papilla ușor proeminentă ca un mugure, suprafața areolei ușor crescută |
| 3 | Închidere la culoare, începe să se încrețească, cantitate mai mare | Sânul și areola incep să se mărească fără o demarcație evidentă |
| 4 | Fir gros, creț, abundent dar în cantitate mai mică decât la adult | Areola și papila formează un al doilea mugure |
| 5 | Fir gros, configurație triunghiulară, răspândit spre coapse – aspectul adult | Aspect matur, mamelonul este diferențiat, areola este înglobata în conturul general al sanului |
Igienă corporală
La pubertate/în adolescență, apar modificări fizice care schimbă dramatic nevoile igienice. De multe ori părinții neglijează să abordeze acest subiect în discuțiile cu (pre)adolescenții, considerând că aceștia vor deprinde oarecum natural aceste obiceiuri.
Adolescentul transpiră mai mult, iar transpirația conține substanțe chimice care nu erau prezente în copilărie. Aceasta face să apară mirosuri noi, în special în anumite zone ale corpului: axilă (subraț), organe genitale, picioare etc. Apariția părului în multe din aceste zone fac ca necesitățile igienice să crească și mai mult: băi/dușuri zilnice, purtarea de haine curate, din materiale prietenoase.
Spălarea corectă a mâinilor (frecvență, durată, modalitate) este un obicei care trebuie deprins din copilărie.
O igienă defectuoasă poate avea consecințe fizice (infecții, modificări cutanate) dar mai ales poate impacta negativ relațiile interpersonale și poate genera stimă de sine redusă.
Modificările hormonale care fac să apară acneea determină și producerea unei cantități mai mari de grăsime la baza firului de păr și, din acest motiv, acesta este mai gras. Este necesară o igienă atentă, cu alegerea unor produse adecvate (de exemplu șampoane pentru păr gras).
Masturbarea
Masturbarea este un fenomen cât se poate de normal, chiar dacă e în continuare un subiect tabu și mulți aleg să nu vorbească despre ea. In multe culturi si religii, in special in trecut, a fost considerat un obicei dăunător, promotor al promiscuității sau chiar o afecțiune psihiatrică, toate acestea contribuind la stigmatizarea fenomenului. În prezent abordarea este mult mai nuanțată.
Mastubarea este o cale de autocunoaștere, de explorare a propriului corp, a propriei sexualități, fiind cea mai simplă cale de obținere a plăcerii sexuale. E considerată normală, atât timp cât este făcută în intimitate și nu reprezintă o manifestare a unei tulburări obsesiv-compulsive.
Poate deveni un proces anormal din punct de vedere calitativ sau cantitativ. Ea iese din limitele normalului atunci când se repetă atât de des încât interferează cu viața obișnuită (cu relațiile de prietenie, cu îndeplinirea sarcinilor de la muncă sau, mai ales, când are un efect dăunător pentru inițierea sau menținerea relațiilor personale/afective). De asemenea, poate fi un obicei dăunător atunci când auto-stimularea se efectuează în contextul utilizării unor materiale explicite sexual cu un conținut extrem. În aceste situații pot apărea modificări mentale generate de un dezechilibru între așteptări și realitate, cu potențialul de a genera tensiuni în cuplu, dificultăți în inițierea unor relații personale sau disfuncție erectilă.
Masturbarea excesivă se poate asocia cu modificări fizice (leziuni ale organelor genitale) sau psihice (sentiment de vinovăție etc).
Dacă nu se întâmplă toate acestea, atunci masturbarea este o parte firească a vieții intime, pe care tinerii nu trebuie s-o considere problematică sau rușinoasă.
Folosirea prezervativului
Prezervativul poate avea două roluri: unul contraceptiv (adică de prevenire a apariției sarcinii) și unul de prevenire a bolilor transmisibile sexual. Ca toate celelalte alternative, prezervativul nu este o măsură contraceptivă infailibilă. El are o eficacitate de circa 98% în prevenirea unei sarcini nedorite. În ceea ce privește rolul de prevenire a bolilor transmisibile sexual, el protejează ambii parteneri. Un lucru foarte important de reținut este că toate formele de contact sexual prezintă risc de transmisie a acestor boli și necesită folosirea prezervativului.
Riscurile sexului neprotejat
Bolile transmisibile sexual sunt boli infecțioase care se transmit prin contact sexual de orice tip. Orice contact sexual neprotejat este însoțit de riscul transmiterii unei astfel de boli (sau mai multe!). Simptomele suspecte sunt secreții uretrale (scurgeri pe uretră între urinări), scurgeri vaginale, usturimi la urinat, leziuni pe pielea penisului/vulvei sau în jurul acestora, mâncărimi sau usturimi la nivelul organelor genitale, urinari mai frecvente etc. Dacă prezentați cel puțin unul dintre aceste simptome adresați-vă medicului (specialitățile care tratează astfel de afecțiuni sunt dermato-venerologie, urologie sau boli infecțioase). După diagnosticarea unei afecțiuni transmisibile sexual, o atitudine responsabilă presupune identificarea, informarea, investigarea și eventual tratarea tuturor partenerilor sexuali posibil infectați. Nu trebuie uitat că unele boli transmisibile sexual pot evolua fără să producă simptome (asimptomatic), fiind însă în continuare transmisibile.
Începerea vieții sexuale
Începerea vieții sexuale trebuie să aibă loc atunci când persoana respectivă se simte pregătită. Din punct de vedere legal limita după care acest lucru poate avea loc este vârsta de 18 ani. Deși poate apărea o presiune din partea anturajului pentru începerea vieții sexuale, este bine ca acest lucru să nu se realizeze cu orice preț și în orice condiții. Ideal, începerea vieții sexuale trebuie să aibă loc în cuplu, după consolidarea unor relații bazate pe intimitate, încredere, respect reciproc și sentimente.
Bolile testiculelor
Auto-verificarea periodică a testiculelor este o măsură utilă de identificare precoce a unor boli potențial grave (uneori o măsură salvatoare de viață!). Identificarea unor noduli duri la nivelul testiculelor este un semn de alarmă care trebuie să fie urmat imediat de o vizită la medicul urolog. Alte semne de atenție sunt modificările de volum ale testiculelor (mărirea acestora dar și micșorarea lor) sau dureri la acest nivel.